Ceasul


Tic tac, tic tac… Ceasul păstrează în pântec un cântec cald sau rece, măsurând cadențat o ora de curs, opt ore de muncă, două saptamâni de vacanță, doisprezece luni ale anului…viața omului. Școlarul privește în fiecare minut spre ceasul din clasă. Scufundat în propria eternitate, incapabil de a o contopi cu a celorlalți, așteaptă ultimul tic tac.

Tic…ceva, tac…ceva. Tac, nu mai tac.

Peste ani, la ultimul tac ar fi vrut să nu fi auzit niciodată ticăitul ceasului în ora de curs, în cele opt ore de muncă, două saptamâni de vacanță, doisprezece luni ale anului…în viața lui.

Ce hilar treci distras prin viață, cerșind trecerea vieții întru împlinire, când ultimul tac cadențează regretul dorințelor celor dintâi.

Gallery | This entry was posted in Scrieri din suflet. Bookmark the permalink.

One Response to Ceasul

  1. Anca Adela says:

    Uneori…Timpul, acel Tic-Tac este singurul martor al amintirilor ce le purtam in suflet. CE noroc! sau mai bine sput CAT noroc sa fim partasii acestui privilegiu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s