Nu multe lucruri îmi umplu sufletul de emoție curată precum o face dansul folcloric românesc. S-a întâmplat și ieri, în cadrul unei reprezentații pe tema Dragobetelui.
Protagoniștii: Ansamblul „Cindrelul- Junii Sibiului” într-un regal de voioșie în cadrul căruia aplauzele noastre se-mperecheau infinit cu tropotele flăcăilor.
Așa se face ca timp de două ore, în mod repetat, gurile ni s-au lărgit în zambete iar sufletul, înfundat de voioșie, s-a revărsat în lacrimi.
În final, dansul de pe Valea Hârtibaciului a ridicat sala in picioare. Plini de încântare, așteptăm următorul eveniment similar.
momentele mele, blog literar 