Călătorie în basm


Întinși în odaie stăm doar eu și Gândul.

Clipesc,  pășesc în tărâmul pe care îl vizitez uneori, aievea. E locul fără de capăt în care suferința nu curmă iubirea, jocul definește preocuparea și orice definiții ale scârbosului, hapsânului sau apăsării sunt necunoscute. Cine poftește-a face nedreptate, e dur zeflemisit.

De mult știam că aici, accidentele copilăriei par benzi desenate în tihnă iar eșecurile adolescenței comedii infantile. Când Dănuț a cutezat să ridice o piatră spre un copil-camarad, ea s-a despicat în stol de rândunele, vestind primăvara. Chiar eu am văzut cum mincinoșilor li se zburlea maciucă, părul!

Dacă bunicii ar minți, le-ar crește păr nou?

Poți chema ploaia sau soarele ori dansul lor creator de curcubee.
Ajungi într-o clipă la lună și cerni din ea stele,
vizitezi noi planete, orașe, castele.
Poți fi copil, navalnic, isteț
ori savant renumit, îndrazneț,
prințesă, cowboy, actor, cântăreț.

Mintea-creion imagineaza și întruchipează orice idee, ipostază, materie îți dorești.

Îmi place pe tărâmul făr’ de capăt, dar atât de puțin…Clipesc, revin, mă ridic și pornesc. Gândul rămâne.

Gallery | This entry was posted in Scrieri din suflet, Tabieturi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s