Țeava caloriferului


În gimnaziu, unul dintre băieții răi făcuse o obrăznicie. Socoteala e că fusese zărit și auzit de doamna profesoară de limba și literatura română care a hotărât numaidecât  să-l pedepsească în ”dulcele stil clasic”. Așa se face că bicherul a fost nevoit să privească timp de jumătate de oră  țeava caloriferului din sala de clasă și în următoarea jumătate, să născocească câteva figuri de stil asociate ei.

N-a reușit să scornească  o capodoperă, dar a îngăimat câteva propoziții lipsite de culoare și sens, spre marele nostru deliciu fiindcă, neaflându-ne în situația lui emanam aerul atotștiutorului.

Această amintire ne pune pe lista obiectelor de însflețit, țeava caloriferului din sala de clasă.

Eu zic astfel:

Treceam uneori în goană pe lângă ea croindu-mi netedă cale spre cuier și retur. În iernile geroase, când cărări prin  zăpadă brăzdau curtea școlii în lung și lat,  ne sprijineam încălzindu-ne, mâinile reci, după o energică partidă de bulgăreală.

Sfârșitul lui brumărel, vrăjind administratori cu prime friguri, o readuce la viață circulându-i seva întru încălzirea trupurilor fragede de copil. Lovind energic, atenționezi sălile vecine că barbarii lor se comportă neadecvat.  Alteori, chiorăiala-i elegantă îți aduce aminte că va fi căldură. În rest  prezența-i neștiută.

Dacă vreodată ai sta să privești țeava caloriferului i-ai înțelege și tu farmecul. E una dintre acele materii ce caută viață în străfundul creierului tău.

Gallery | This entry was posted in Cum dăm viață obiectelor, Scrieri din suflet. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s