Guma de șters și cartea


În vremurile mele, pe când copilăria dădea mâna cu adolescența,  împrumutatul cărților de la biblioteca școlii era o activitate integrată: pe lângă lectura propriu-zisă și întocmirea fișelor aferente, cartea împrumutată trebuia cosmetizată, spre a fi moștenită de generațiile următoare.

Pe lângă pagini lipite sau coperte confecționate artizanal – semn că mâinile noastre nu prea erau plămădite spre a realiza acest lucru manual – mai ștergeam mâzgăliturile predecesorilor noștri ce manifestaseră un comportament mai puțin elegant în raport cu cartea.

Sigur că investeam timp în ștergere doar dacă aveam o gumă ”de firmă” ce răspundea repede și bine comenzilor noastre. Nu știu cum e în zilele noastre, dar pe-atunci, dacă aveai o asemenea gumă, erai cineva.

Tot pe-atunci, am dat viață celor două obiecte de mai jos:

Guma de șters și cartea

Într-o zi, o gumă care meseria-și apăra,
Se certa c-o carte mare
Cu putere intrinsecă,
Chiar pe raft, în bibliotecă.
”Eu te șterg, te îngrijesc,
Copiii îmi mulțumesc,
Iar tu mereu cârcotești
și numai de rău mă vorbești.”
”O, tu să taci dragă surată,
Zise cartea-nfuriată
Pe copii eu îi ajut să învețe
Descriindu-le povețe
Ale altor oameni mari:
Scriitori și cărturari.
Într-o lume în mișcare
Nu-i loc de tehnici rudimentare!
Tu ești doar o gumă mică
Și-n curând o să sfârșești…
Asta nu e meserie,
Stai să cureți cărți…”
”Să tot fie cum zici tu,
Spuse guma-ncet, stingheră,
Dar din câte stiu și eu
Orice carte-i efemeră.”
Gallery | This entry was posted in Cum dăm viață obiectelor, Poezie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s