Noapte


O, noapte rece, noapte pufoasă,
Tu știi să te faci răcoroasă
Și policandrul vieții tale
E un luceafăr mic, sau mare.
O, noapte tăcută și vastă
Tu poți îngheța o fereastră.
Steluța mică e prea mare
Și nu poți defini a ei culoare.
O, noapte solemnă, noapte pustie,
Tu poți transforma o casă, în vie;
Norii tăi sunt albi, scămoșați
Și când privești mai bine, par pătați.
Pe schele de sticlă, cu multă frică
Cândva vom păși cu un oarecare ”adică”.
Te vom ajunge și vom trăi în rai
Aproape de al tău alai.
Gallery | This entry was posted in Poezie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s