Păpădia


Printre lungi fire de iarbă,
Se-ntrevede ca pe-o targă,
Păpădia mititică,
Mititică dar voinică.
Crește-ncet, e doar copil,
Și-are-un corp foarte abil.
Apoi sare drept în viață…
Chiar acum merge la piață.
”O să cumpăr de la piață…
O leurdă, e de viață!
Să mă-mpac bine cu ea
Și să nu-mi dea de belea.
Copiii să-mi îngrijească,
Hainele să pregătească,
Praful să mi-l șteargă-n casă,
Să pună ceva pe masă.”
Păpădia-și face planul,
N-are bani decât la anul.
Și leurda e cam scumpă…
Și-ar mânca și niște șuncă…
Stă ce stă ea toată vara
Parca-ar vrea să vadă țara…
Și-apoi vara se sfârșește,
Păpădia-mbătrânește,
Cade pe patul de moarte,
La muzeul de belle-arte.
Morală: Nu-ți fă planuri de viitor
[1996]

 

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Poezie and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s