Simbioze enigmatice


Și-au întins ghearele spre ceruri și au tăcut cuminți. De-atunci doar vântul, șuierând în ramuri, suflă povestea  mai departe.  Odionioară își plângeau căderea veșmântului de frunze dar  în curând hora de flori le va reda vioiciunea.

Grădina se metamorfozează, devenind meleagul simbiozelor enigmatice.

Soarele desenează benzi minunate prin crengi de pomi fructiferi iar eu cu gândul transform lumina-n fructe. De vreau să-mi cucerească mintea, îi fac să leviteze și desprinzându-se de sol vor fi un stol de păsări. Și când adorm în iarbă, din roua dimineții îmi cresc cercei-cireșe.

Și-aștept să crească frunza și-atunci, în joc cu fluturi, m-ascund într-însa. Și-n basmul meu, în reverie, devin de-a lor. În joc zburdalnic voi cunoaște viața și de voi păcăli pieirea-n insectar, voi reveni iar în țărână și-apoi în pom, în frunză, omidă, urzicar.

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Anotimpul gandului meu, Scrieri din suflet and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s