Gâzele, bietele


Deschiderea ferestrei îmi spune că zilele senine de primăvară par plimbări în crânguri luminoase, stăpânite de păsări şi insecte. Celor dintâi le zăresc rar penajul, chiar şi în încrengătuta golaşă a arborilor. Doar trilurile lor îmi penetrează auzul şi gândul şi mi se încrustează profund în creier. Le rememorez ori de câte ori mi-e dor.

Aici, aproape de mijlocul civilizaţiei, gâzele, păsările şi teii ne dictează o altă realitate. Lumea noastră e cântec şi poezie.

Uneori, în seri târzii de primăvară-vară povestea noastră devine citadină. Aud bruietul maşinii de dezinsecţie de la câteva blocuri distanţă şi-aş vrea ca-n timpul scurt, rămas, să strig gâzelor să fugă. În urma fumului înecăcios, balconul devine un loc al sălăşluinţei veşnice.

 

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Scrieri din suflet, Viata insectelor and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Gâzele, bietele

  1. Anca Adela says:

    Te invit sa vizionez albunutele din corcodusul din fata geamului meu. Sunt cu miile…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s