Omul care n-a făcut destul


În fiecare zi îşi şopteşte că e omul care n-a făcut destul.  N-a ajuns sportiv de performanţă până la 10 ani, nu şi-a descoperit geniul până la 17, n-a ajuns cine-ar fi vrut s-ajungă, până la 30… Omul care n-a citit cât ar fi vrut, n-a învăţat cât şi-a propus, n-a călătorit, dăruit sau vizionat cât ar fi visat.

Găseşte imediat în urma acestor regrete, dorinţa mută de-a cuatifica acest destul. Nu există unitate de măsură. Destul e destul atunci când conştiinţa şi curiozitatea îi sunt satisfăcute până la nivelul acceptabil şi adeseori acceptabil nu e destul pentru destul.

Dar când atâtea variabile influenţează suficienţa cunoaşterii, regăseşte simplitatea de a meşteri psihicul înspre senzaţia de îndestulare. Disciplina asociată verbului „a vrea” se cere eliminată! Să vrei, e-o neghiobie. Şi-ar vrea în fiecare zi să afle de ce vrea, cumplit, să facă. Şi cu cât mai mult ar vrea, îşi descoperă neputinţa de a-i convinge pe cei din jur că vrerea lui e dezinteresată faţă de recompensele materiale şi independentă de modestia traiului. Încercarea zadarnică i-a strigat în timpan că limba comună, rostită, nu e calea spre-nţelegere.

Şi-atunci, tăcând gânditor îşi spuse că poate E omul care a făcut destul: a încercat destul.

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Scrieri din suflet and tagged , . Bookmark the permalink.

One Response to Omul care n-a făcut destul

  1. ani miclea says:

    ASA E .NICIODATA NU SUNTEM MULTUMITI CU CE AVEM SAU CE-AM FACUT PA.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s