Iepurele Tim şi copacul cu ouă


Razele soarelui perfid al dimineţii, reuşiseră să-i atingă pleoapele printr-o fantă a adăpostului, trezindu-l.

Îşi ciuli buimac urechiuşele şi simţi vânticelul răcoros zburlindu-i-le. Îşi dorea să nu fi părăsit nicicând leagănul drag al copilăriei şi căldura blăniţei de mamă, să nu fi uitat încă jocul frăţesc din jurul acesteia şi cuteza mai mult ca oricând să creadă că are şi acum curajul iepurelui naiv.

Măsură timpul în zărirea primului cărăbuş de mai şi stabili grav că azi e ziua livrării. Socoti atunci că nu-i vremea de stat şi tâşni mâncând pământul, spre unde se-ndrepta. Sui şi coborî un deal, prin vie, trecu allegro prin livada de cireşi inspirând fericit mireasma florilor acestora şi se opri spre odihnă în capătul lanului de grâu tânăr.

Privind înspre apus, vedea soarele scăldându-se în marea de lumină roşie şi constată că a ajuns.

În vremea-aceasta, soneria din spatele uşii mele indica deranjant că cineva încremenise acţionând-o. Pregătesc în minte o frază haioasă de reproş când privirea-mi fu prădată de minunaţia arborelui cu ouă. Pe când ochii-mi abia cunoscuseră aranjamentul multicolor, iepurele Tim se recreea  deja, satisfăcut de livrarea efectuată.

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Antidot pentru plictiseala, Personaje and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s