De ce sunt dimineţile frumoase?


Ador dimineţile însorite şi culoarea boltei pe la şase, când salteaua încă îmi reţine magnetic trupul alipit pe suprafaţa-i, ca-ntr-un soi de distraţie sadică. Nu-i vreme de contemplare în faţa ferestrei, dar am înţeles mai demult ce prietenie s-a născut între cafeaua mea şi zorile ivite în faţa ferestrei.

Şi stând pitit, soarele devine pictor al boltei şi-aşa preocupat de imagine îşi îndinde roş cearşaf în cale. Văd oameni alunecând în ceruri, în păsări mari pe care dimineaţa mea le transformă în licurici. Ce gânduri or purta în bolta-mi roşiatică, ce griji or păstra în pântece şi ce cale-or alege? Când văd cum le rămâne trecerea brăzdată, închipui melci pe cer, cum stau gramadă şi la o strigare, toţi brăzdează lumea mare.

În joaca mea buimacă, mă prefac că înghit soarele şi-l revărs, în noapte, pe alee. Preschimb atunci pisici şi-arici în ghemotoace de culoare. De vreau desene animate holocene, întind brusc palma şi emit neprevăzute ghemuri de lumină şi-atunci să vezi cum dimineaţa, răsar toţi sorii, peste tot.

Capturând splendoarea-n burduful aparatului meu, mă fac stăpână pe frumuseţea matinală a zilei şi o port  cu mine în simţire, în zile plumburii şi grele, ca pe-o vedere primită de la mare, mare distanţă.

This slideshow requires JavaScript.

Share on Facebook

Like this on Facebook

Gallery | This entry was posted in Anotimpul gandului meu, Scrieri din suflet, Tabieturi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s