Pomul din palmă

Ascund în palmă liniile vieţii: aleargă jucăuş răsfirându-se-n lateral de parc-ar vrea să-mi crească un pom în mână. Şi când le privesc, sunt doar eu cu mine şi cu palma ce ascunde pomul întortocheat. Adânc crestate-n piele, ca şi cum un plug le-ar fi arat şi eu le-aş fi închis în căuş, zac împrăştiate şi monotone.

Primăvara, pomul crescut în palmă înfrunzeşte atunci când smulg cuminte păpădii tinere şi crude fire de iarbă şi le aşez ordonat în coşul cu ouă. De trec dulce, mâna, prin lalele, dau pomului bogăţia prietenească a florilor de primăvară.

Iar când vremea îl va aduce abia la vârsta unui nuc tânăr, pomul palmei se va fi întins şi pe dosul acesteia, până la coate şi gât şi faţă devenind trăsătura definitorie a vârstnicului neajustat.