Pomul din palmă


Ascund în palmă liniile vieţii: aleargă jucăuş răsfirându-se-n lateral de parc-ar vrea să-mi crească un pom în mână. Şi când le privesc, sunt doar eu cu mine şi cu palma ce ascunde pomul întortocheat. Adânc crestate-n piele, ca şi cum un plug le-ar fi arat şi eu le-aş fi închis în căuş, zac împrăştiate şi monotone.

Primăvara, pomul crescut în palmă înfrunzeşte atunci când smulg cuminte păpădii tinere şi crude fire de iarbă şi le aşez ordonat în coşul cu ouă. De trec dulce, mâna, prin lalele, dau pomului bogăţia prietenească a florilor de primăvară.

Iar când vremea îl va aduce abia la vârsta unui nuc tânăr, pomul palmei se va fi întins şi pe dosul acesteia, până la coate şi gât şi faţă devenind trăsătura definitorie a vârstnicului neajustat.

Like this on Facebook

Share on Facebook

Gallery | This entry was posted in Cum dăm viață obiectelor, Scrieri din suflet and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Pomul din palmă

  1. RUSU says:

    Ce frumoase sunt pozele din parc:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s