Îmbrăţişarea oraşului


Am primit lumina Paştelui,  ca în fiecare an, acasă. Am avut parte de armonie şi mese îmbelşugate, tihnă şi odihnă, fără abatere de la tradiţiile locului. Şi am avut parte de soare…Oraşul copilăriei mele este unic şi în ochii mei, uimitor.

Am crescut zărind soarele răsărind din dosul unor coline şi alunecând uşurel spre şaua dealului din vest. E un miracol, fiindcă astăzi, din cutiuţa de beton, traseul soarelui e printre blocuri.
Sub ochii mei, într-o sclipire, se-nveşmântau în verde crud
şi gruiul dinspre miazănoapte şi dealul dispre miazăzi.
Privind de sus, vezi clar cum se îmbrăţişează coline mari cu case mici.
Par turme răsfirate…
Şi văd acum perfect de ce, stând cocoţată în mărul din grădină,
am înţeles şi memorat în tihnă,
lungi triluri şi poezii.
Şi creanga-ncălecată-atunci, e azi tăciune.
S-a scurs în ea tot răul din copil şi a-nflorit în mine.

Like this on Facebook

Share on Facebook

Gallery | This entry was posted in Poezie, Scrieri din suflet. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s