Păsările


În partea de pădure pe care o locuiesc şi care îmi locuieşte în suflet, sunt păsări. Uneori multe şi vizibile, le văd alunecând zvelte din ceruri ori chicotind tinereşte-n pervaz, alteori singuratice şi grave, ascunse-n teii  miraculos înfrunziţi, dar întotdeauna acoperind năucitor bruietul înfundat al oraşului. În dansul glasurilor lor, păsările şi copiii conturează imaginea casei mele, de primăvara până toamna târziu când pe cele dintâi le văd aliniate în V-uri călătoare.

Pervazul nostru, uneori pătrăţelele apartamentului nostru şi recent, viaţa noastră, a devenit şi a lor. Convieţuim împreună şi ne rostim păsurile, fiecare în „păsăreasca” lui.

Iar aseară, prin căscătura unui geam am surprins dialogul inedit dintre-o bufniţă pitită-n întuneric şi om, intrus în viaţa păsării de noapte.  A fost un schimb constant de replici, marcând legarea unei noi prietenii.

Păcat că la al cincilea sunet degajat, soţul meu îşi pierduse claritatea glasului iar pasărea renunţă tăcută la a-i mai comunica ceva. Ne-om auzi şi-n altă seară…

Share on Facebook

Like this on Facebook

This entry was posted in Animale de companie literara, Anotimpul gandului meu, Scrieri din suflet and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Păsările

  1. Pingback: Mărturisire literara | momentele mele, blog literar

  2. Pingback: Fluturi | momentele mele, blog literar

  3. Pingback: Scrisoare | momentele mele, blog literar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s