Alabala…


Uneori îmi aduc aminte despre lucruri pe care aproape le-am făcut şi mă amuz: o dată, aproape am fost într-o tabără de teatru… dar fiindcă tabăra se încheiase în urmă cu o săptămână, a doua zi reveneam trufaşă pe meleagul natal, expirând aerul elevului returnat din tabăra de teatru. În amintirea mea, acea tabără există şi azi.

Duminica trecută, aproape am celebrat în stil tradiţional ziua de 1 Mai. Dar vremea nu ne-a lăsat răgaz pentru asta, aşa că am sfârşit consumând fericiţi frigărui de apartament.

Recent am primit aproape o plantă. E noul nostru prieten şi se numeşte Ciupi. Îi creştem părul şi-l tundem gazon. Şi-o să alerg prin iarba crudă şi umedă, aşa cum în copilărie aproape alergam desculţă pe gazonul stadionului de fotbal. Şi râdeam pitindu-mă pe nicăieri de jeturi aproape calde de apă proaspătă, care păstrau iarba verde trosnind sub tălpi aproape tinere.

Aproape-planta Ciupi aşteaptă să-i  încolţească primul fir de iarbă.

Like this on Facebook

Share on Facebook

This entry was posted in Cum dăm viață obiectelor, Scrieri din suflet and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Alabala…

  1. Pingback: Scrisoare | momentele mele

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s