Gand surd


Sunt deja trei zile de cand respir aerul altui oras.

Imi doresc sa-i fi cunoscut farmecul de-acum cincizeci sau o suta de ani sau macar sa-i inteleg misterul timpului prezent. As vrea sa-i ascult durerea de a fi locuit, devastat, urat de buzele nordicilor si vesticilor, cantat de vocile maestrilor dar mai ales as vrea sa-i inteleg doar o farama din mister.

Pe-o banca-mi uit fiinta, langa lac si las doar soarele sa-mi fie-aproape.
Inchid iar ochii si ascult, mirific, Bucurestiul respirand.

Si i-am auzit pasarile cantand si m-am plans in sinea-mi ca graba si vuietul stau cortina in fata urechilor celor ce salasluiesc aici. Si nu le-aude nimeni… Si-mi las gandul, nerostit, sa curga-n Colentina… De ce l-as zice tare, cand stiu ca gandul meu nu e departe de cantul unui cuc de capitala?

This entry was posted in Anotimpul gandului meu, Jurnal de calatorie, Scrieri din suflet and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Gand surd

  1. Pingback: Mărturisire literara | momentele mele, blog literar

  2. Pingback: Fluturi | momentele mele, blog literar

  3. Pingback: Scrisoare | momentele mele, blog literar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s