Clubul


Propun un exerciţiu născut din imaginaţie şi care vizează doar natura complexă şi ambiguă a omului.

Ce simţi dacă cineva te supune, prin constrângere câtorva ore de inghesuială într-un beci intunecos şi zgomotos? Nu poţi să te aşezi, nu poţi comunica şi noxele eliberate periodic  în încăpere îţi înlăcrimează ochii şi-ţi taie frecvent respiraţia.

N-ai  deveni brusc anxios dorindu-ţi să te eliberezi  curând, să inspiri aerul curat al nopţii ori să-ţi duci stelele de pe cer în străfundul ochilor, să priveşti ivirea zorilor din vârful patului ori din liniştea căminului şi să-i strângi la piept pe cei dragi şoptindu-le dulciuri? Ai fi un om liber!

Crezi că ai alege vreodată să intri de bunăvoie în beciul întunecos, gălăgios şi poluant şi că astfel ai putea fi fericit? Dacă ai putea alege, ai renunţa la liniştea nopţii şi la puritatea zilei pentru cel puţin 50 de zile din 365 fără a primi ceva în schimb?

Mă crezi că suntem şi noi sau cunoaştem oamenii care fac asta în cluburile-beciuri-centrale, înghesuţi ca şobolanii în spaţii înguste şi lungi devorând ritmic fum, fumuri ori înfumuraţi?

Share on Facebook

Like this on Facebook

This entry was posted in Antidot pentru plictiseala, Barfulita literara. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s