Imaginaţia pierdută


Norul aşezat confortabil deasupra creştetului meu mi-a întunecat imaginaţia. Mi-a spulberat visele şi mi-a scrijelit în palmă pragmatismul cotidan. Mi-a dezbinat fiinţa şi ca pe-un puzzle de 1000 de piese m-a recombinat  în culoare, diformă şi slută. Flirtând cu imaginaţia, mi-a răpit-o într-o seară de mai, când, sorbind din mireasma întâilor flori am uitat s-o ferec  în loc sigur.

În nopţile calde şi mute înţepam norul cu priviri ca de fulger, aşteptându-i  furtuna. Vroiam să simt ploaia revărsându-i-se pe fruntea-mi, spre pleoape, printre gene. Ştiam că, de-i simt  caldura sub talpă, voi fi un om liber şi că de-atunci pân-odată, pe creştet mi-a şade, înalt, mândru, un soare.

Şi încă aştept…

 

Share on Facebook

Like this on Facebook

This entry was posted in Anotimpul gandului meu, Scrieri din suflet. Bookmark the permalink.

4 Responses to Imaginaţia pierdută

  1. Michidel says:

    I’m happy you’re back!

  2. Pingback: Mărturisire literara | momentele mele, blog literar

  3. Pingback: Fluturi | momentele mele, blog literar

  4. Pingback: Scrisoare | momentele mele, blog literar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s