În spatele liniei de tei- Vanturelul


 
Au prins fiinţă din nefiinţă,
în spatele liniei de tei.
În nopţi mute de suferinţă
priveam înspre ei.
 
La început
păreau a fi din paie, tăcuţi şi temători,        
doi pui golaşi de uliu, în mila sorţilor.
 
De-n astă noapte fără milă
mi-ar creşte pene
ce pielea mi-ar străpunge -n silă
le-aş poposi în cuib.
Şi când din cioc matern îi văd prinzând putere
Aş plânge şi eu pentr-un cioc de râme grele.
 
Şi m-aş preface-n copil-uliu
Să-nvaţ să zbor
Şi din lumina zorilor
S-arunc în aer zmee de culoare.
 
Pentr-o secundă de plutire-n gol
aş vrea să fiu copilul lor
Să zac tăcut şi temător,
Să fiu zărit fugar de către-ai mei,
în spatele liniei de tei.
 

Share on Facebook

Like this on Facebook

This entry was posted in Animale de companie literara, Anotimpul gandului meu, Personaje, Poezie and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to În spatele liniei de tei- Vanturelul

  1. Pingback: Mărturisire literara | momentele mele, blog literar

  2. Pingback: Scrisoare | momentele mele, blog literar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s