Mărturisire literara


Când stau cuminte şi-i ataşez urechii stângi o pâlnie, aud tropotul insectelor pe tavan. Le-aud marşând mai lent ori mai rapid, în căutarea drumului pierdut ori a locului negăsit şi le surprind uneori dansând.

Din dansul lor, urechea pâlnie-mi spune că vara nu s-a sfârşit, că încă mă pot ascunde în spatele teilor verzi şi încă pot simţi prin pori până la suflet cum razele soarelui tânăr îmi străpung ferestrele.

Şi când pornesc radioul, astup pâlnia din ureche c-un capac metalic, să n-aud pe de-a-ntregul că vara se sfârşeşte.

Share on Facebook

În spatele liniei de tei- Vanturelul
De “vorbă” cu Altcineva
Imaginaţia pierdută
Gand surd
Păsările

Like this on Facebook

This entry was posted in Anotimpul gandului meu, Scrieri din suflet, Viata insectelor and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s