Dialog arhiscurt intre necunoscuți


  
   
       

 -Potolește-te!
– De ce-mi spui asta când tu însuți n-ai facut-o? Cum pot sa mă potolesc când tot ce-mi doresc e sa mă rotesc de trei ori in cerc și să exprim fericire? Și dac-ai știi… Când mă uit către ea, simt  cum îmi ard ochii de iubire. Iar când zâmbesc, simt curcubee de pasiune țâșnind înspre lume, și ploaia senina ce mi-alunecă printre gene. Cum să mă opresc, când simt că oprindu-mă, încetez a fi eu? Carcasă de copil cu inima adulta…
-Atunci deschide ochii!
-Când îi deschid…încetez a visa. Și văd ororile lumii, gigante liane de gânduri spre mine. Și cânt și râd și strig dar nimic nu se schimbă. Luume, de mă vrei, ia-mă!!!

This entry was posted in Scrieri din suflet. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s